23,04 lei Marina Neagu
10 Sep 2017

“Învățasem că trecutul nu te poate atinge decât dacă îl lași să îți marcheze prezentul, așa că mă străduiam să-l țin închis.”

Urlet în tăcere - Marina Neagu

23,04 RON Vezi in magazin
Detalii produs:

“Învățasem că trecutul nu te poate atinge decât dacă îl lași să îți marcheze prezentul, așa că mă străduiam să-l țin închis.”

Cartea „Urlet în tăcere”, de Marina Neagu, face parte din categoria de cărți pentru tineri și adolescenți. Sara, personajul principal, este o adolescentă a zilelor noastre, care suferă de pe urma unor legăminte făcute în urmă cu 2000 de ani, când cea din care avea sa se deschidă linia familiei lor, marea preoteasă a dacilor, jură să-și reîntâlnească iubirea pierdută. Este atrasă în jocuri periculoase a căror inițiere nu-i aparține, dar ale căror consecințe zguduie cu totul micul ei univers.

Când violența îmbracă țesuturi umane, viața Sarei este salvată într-un mod misterios. Dar supraviețuirea vine cu un pret mult prea mare.

Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregateste cititorilor sai inca o poveste traita cu sufletul la gura. De pe marginea prapastiei, personajele iti vor da dependenta si, la final, te vei trezi dorind mai mult.

Fragmente din roman:


„Mana imi impinge capul in apa. Ma zbat ca o salbaticiune. Forta care ma preseaza in ceafa nu imi permite sa-mi intorc fata. Apa imi patrunde prin nari si usturimea imi aduce lacrimi in ochi. Simt presiunea apei pocnindu-ma in frunte si urechile incep sa imi tiuie. Deschid gura. Pentru o secunda, mana care ma tine sub apa aluneca de pe ceafa si pot sa-mi ridic gatul, suficient cat sa trag o gura de aer. Ma impinge inapoi si aerul imi tasneste pe nari, involburand apa in jurul fetei. imping in palme, dar sunt ude si alunecoase, parca ma trag si mai mult in jos. Gura mi se deschide si tipatul imi scapa galgait. Picioarele se zbat neputincioase si genunchii imi pocnesc la contactul cu gresia.

— ssst! a soptit vocea care reuseste mereu sa ma linisteasca.

O simt cum ma mangaie pe interior, cum ma calmeaza. Este singura ce poate sa indeparteze demonii. Dar ei revin. si-au facut culcus in mintea mea si se intorc mereu sa ma bantuie.”

"Am inceput sa tip, inecandu-ma in propria voce. M-am oprit doar cand o gheata a intrat in contact cu fata mea. Un gust metalic mi-a acaparat gura si ameteala mi-a ridicat valuri de greata in gat. Trantita pe spate, din cauza loviturii, am simtit ca incep sa ma inec. Aerul nu era suficient si gustul amar imi bloca gatul. Unul dintre ei m-a tras in picioare si m-a scos pe usa ce dadea spre piscina. M-a fortat sa ma aplec pana ce fata mea a atins apa. M-am zbatut, dar nu aveam cum sa scap din stransoarea de cleste. Urletele disperate ale tatalui ajungeau la mine invaluite de ceata pe care panica o coborase asupra mea. Zgomotul focului de arma le-a intrerupt brusc. Ingrozita, priveam apa cum se apropie si socul mi-a strans corzile vocale atat de tare, incat nu puteam sa scot nici macar un geamat. Picaturi rosii se scurgeau de pe fata mea ca niste lacrimi, colorand pentru o clipa suprafata apei. Roz, apa devenise de culoare roz, in jurul meu. Uram rozul. Am apucat sa inhalez o gura de aer, in timp ce capul mi-a fost impins inainte si o mana grea ma presa in ceafa. Parul imi dansa in jurul fetei ca niste alge, in timp ce mainile, disperate sa se agate de ceva, se zbateau neputincioase, incercand sa se prinda de marginea piscinei. Am simtit pana in dreptul umerilor raceala apei care incerca sa ma inghita. M-am zbatut(...)"