28 lei James Dashner
29 Aug 2017

„Michael știa că majoritatea oamenilor, atunci când simțeau că nici pământul nu-i mai înghite, când se simțeau copleșiți de cea mai cruntă disperare, mergeau la mama sau la tata să le ceară ajutorul. La un frate sau la o soră, poate.”

Cu ochii minții - James Dashner

35 RON 28 RON Vezi in magazin
Detalii produs:

„Michael știa că majoritatea oamenilor, atunci când simțeau că nici pământul nu-i mai înghite, când se simțeau copleșiți de cea mai cruntă disperare, mergeau la mama sau la tata să le ceară ajutorul. La un frate sau la o soră, poate.”

Romanul Cu ochii minții este despre povestea unui hacker.

VirtNet-ul iti ofera posibilitatea unei imersiuni totale, fizice si mentale. Cu cat esti mai tare la hacking, cu atat mai incitanta e experienta. Dar unele reguli au fost create cu un motiv. Iar unele tehnologii sunt prea periculoase ca sa le fentezi.

Autoritatile stiu ca, pentru a prinde un hacker, ai nevoie de ajutorul unui alt hacker. si il urmaresc de ceva timp pe Michael. Daca le accepta provocarea, Michael va trebui sa se aventureze in zonele ascunse din VirtNet – si e posibil ca granita dintre joc si realitate sa dispara pe veci.

Primul volum din seria “Doctrina Mortala” ne propune o aventura plina de suspans printr-o lume a tehnologiilor ultra-avansate, populata de teroristi cibernetici, cu jocuri care intrec cele mai indraznete visuri… si cele mai cumplite cosmaruri.


Fragmente din roman:

Gemând din nou de durere, Michael se sforță să se ridice în picioare. Apoi arătă spre un coridor lung aflat în partea din spate a peșterii, care părea să fie singura cale de ieșire.

— Ce crezi că e încolo?

— Lavă.

Sarah răspunse atât de prompt, încât îl luă prin surprindere.

— Pe bune?

— Mda, cred că suntem într-un vulcan – piatra neagră e magmă răcită.

— Așadar, ditamai râul de foc topit ar putea să țâșnească prin tunelul ăsta chiar acum?

— Cam așa.

Din ce în ce mai bine, își zise Michael.

— Ha! Ei bine, le arătăm noi. N-o să stăm să așteptăm – o să intrăm fix în gura lupului, ca niște netoți.

Sarah îi zâmbi, cu un aer obosit.

— Arăți groaznic, apropo, adăugă Michael.

Ea se uită chiorâș la el, deși în scurt timp îi reveni zâmbetul.

— Nu se poate să arăt mai rău ca tine.

— Nu-ți face griji! Tot bine arăți, doar că într-un mod groaznic.

Suna prostește, dar era sincer.

— Mulțam, Michael.

După ce trecuseră prin atâtea împreună, exista o legătură specială între ei, pe care nu-și închipuia că ar putea-o avea cu altcineva.

— Când o să terminăm cu toate astea, îi zise într-un final, chiar mi-aș dori să ne întâlnim în Starea de Veghe. Promit că sunt și mai arătos în carne și oase.

— Eu probabil c-arăt și mai rău, râse Sarah, un sunet pe care aveau nevoie să-l audă amândoi.

— Nu mi-ar păsa. Pe cuvânt! Asta e partea faină la Somn. Știu cum ești pe dinăuntru și asta e ceea ce contează.

În viața lui nu rostise ceva așa de siropos.

— E chiar foarte drăguț că-mi spui asta, Michael.

El se înroși.

— Pe deasupra, pariez că ești o tipă bună, de fapt.

— Cum zici tu.

Sarah își dădu ochii peste cap, dar continua să se uite la el.

— Ne-am înțeles – de îndată ce terminăm cu salvarea VirtNetului –, petrecem o zi în aer liber, la lumina soarelui natural.

— Înțeles.

Sarah se mișcă, forțându-se să se ridice în picioare, cu un geamăt. Michael o înțelegea foarte bine – părți ale corpului, de a căror existență nu avusese habar în ajun îl dureau acum în ultimul hal.

— Să pornim în expediție prin peșteră? o întrebă, cu un accent britanic exagerat.

— Să pornim, dară, îi răspunse Sarah.

Zâmbetul i se citea și în ochi acum și Michael se simți mai bine văzându-l.

În timp ce porneau să urce panta, șchiopătând ca doi bătrânei cu artroză, Sarah îl luă de mână.

— Să pornim, dară, repetă.”

“Apoi simti ceva pe umarul drept. Ceva greu si ascutit. Il dobori la podea, lasandu-l fara suflu. Gafaind, se intoarse pe spate, lovind cu picioarele si cu pumnii matahala care-l tintuia locului. Vazu doua luminite galbene, in rest totul era intuneric si umbra, parand sa alterneze intre forme solide si un fel de vapori. Michael auzi pasi pe scari, si pe Sarah strigandu-l. Alte umbre intunecate sarira peste cea care-l atacase pe Michael, urland la fel de fioros. Aproape imediat se auzira tipete omenesti. Era o ambuscada.

Creatura incepu sa-l loveasca, cu patru pumni uriasi, ca si cum se transformase dintr-o canida in om. Pentru o clipa, Michael isi imagina propriul lui trup real, ramas in Sicriu, zvarcolindu-se in timp ce diversele elemente - lichi-gelurile si jeturile de aer si cablurile senzoriale - induceau fiecare senzatie, reconstituiau fiecare lovitura a creaturii. El era de vina pentru ca isi alesese cel mai realist model de Sicriu de pe piata.

Simti un val de adrenalina. Adunandu-si fortele, lovi cu amandoua picioarele, nimerind creatura undeva in dreptul salelor. Animalul zbura de pe el si se izbi de peretele holului minuscul dintre usa si scari.

In timp ce creatura se pregatea sa atace din nou, Michael se tragea inapoi. Se lovi de peretele opus, apoi se rldica in picioare. Faptura tasni spre el, tradata doar de strafulgerarea ochilor galbeni. Michael plonja spre stanga sa s-o fenteze, sarind inapoi pe culoarul dinspre scari, si auzi trupul greoi cazand in spatele lui. Ridicandu-se rapid, se intoarse si vazu ca fiara parea ametita, se clatina pe picioarele fantomatice si incerca, incet-incet, sa-si recapete echilibrul.

In jurul lui era o nebunie totala. Ceilalti Ucid-Simi ii atacasera pe prietenii lui si pe Ronika, iar acum se luptau cu totii sa scape. O vazu pe Sarah scapand din ghearele monstrului, lovindu-l cu piciorul in fata si impingandu-l in jos pe scari."