39 lei Paula Hawkings
07 Aug 2017

„Viaţa nu e un paragraf şi moartea nu e ceva între paranteze.”

Fata din tren - Paula Hawkings

39 RON Vezi in magazin
Detalii produs:

„Viaţa nu e un paragraf şi moartea nu e ceva între paranteze.”

O carte foarte citita, un bestseller international foarte bun in ultima perioada, Fata din tren de Paula Hawkings, a fost ecranizata, unde, la fel, s-a bucurat de un mare succes. Cartea se bazeaza pe o poveste thriller care te tine cu sufletul la gura de la prima pana la ultima pagina:

Tu nu o cunoşti.

Dar ea te cunoaste.

Rachel ia în fiecare dimineaţă același tren. Care așteaptă la același semnal defect. În acest timp,

ea urmărește ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess și Jason“. Viaţa lor i se pare perfectă. Dacă ar fi și ea fericită...

Până când, într-o zi, vede ceva ce o șochează.

Totul se schimbă. Rachel se trezește angrenată în viaţa celor pe care-i privea de la distanţă...

Ea este fata din tren.

Și nu doar atât...

„E puțin trecut de șapte și e frig aici, afară, dar e așa de frumos, cu toate fâșiile astea de grădină, una lângă alta, verzi și reci, așteptând ca razele soarelui să părăsească șinele de cale ferată și să ajungă la ele, să le readucă la viață. Sunt trează de ore bune; nu pot să dorm. N-am mai dormit de zile întregi. Nu pot să sufăr chestia asta, urăsc insomnia mai mult decât orice altceva, urăsc să zac pur și simplu, să mi se învârtă capul. Mă mănâncă pielea peste tot. Vreau să mă rad în cap. Vreau să fug. Vreau să plec la drum, într-o decapotabilă, deschisă. Vreau să călătoresc pe coastă – pe orice coastă. Vreau să merg pe plajă. […] Poate dacă aș fi făcut toate astea, n-aș fi ajuns aici, să nu știu ce am de făcut în continuare. Sau, poate, dacă aș fi făcut toate astea, aș fi ajuns exact în punctul în care sunt acum și aș fi fost perfect mulțumită. […] Tot ce știu e că într-un moment sunt bine mersi și viața e frumoasă și nu-mi doresc nimic altceva și în următorul abia aștept să scap de aici, nu reușesc să mă adun și simt iar că o iau iar pe pantă în jos. […] I-am spus, mi-e greu să vorbesc despre chestiile astea cu oamenii pe care abia îi cunosc… El mi-a zis că tocmai asta e ideea, poți să le spui orice străinilor. Dar nu e chiar așa. Nu poți să le spui chiar orice. […] Însă trebuie să fac ceva… Am nevoie să găsesc ceva ce trebuie neapărat să fac, ceva ce nu poate fi tăgăduit.”